Despre Noi

Primele forme de organizare a învățământului în Slănic
datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În anul 1800, grecul Biv Vel
Clucer Ion Hagi Moscu, arendaș al ocnelor din 1797, a ridicat o biserică
destinată lucrătorilor de la salină, asumându-și totodată obligația
întreținerii unei școli. Cursurile erau susținute de dascăli greci, printre
care călugării Pangrati și Ioniță, în chiliile Bisericii Sfântul Gheorghe. După
anul 1843, școala comunală a fost condusă de un învățător plătit de comunitate,
Mihalache Anastasescu, iar rezultatele elevilor erau apreciate în rapoartele
oficiale ale vremii.În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, activitatea
educațională s-a diversificat. În 1855 a fost înființată o școală particulară
cu plată, unde au predat dascăli remarcați pentru calitățile lor pedagogice.
Programa de studiu cuprindea cititul, scrisul, catehismul, noțiuni de
aritmetică, geografie și istorie, dar și elemente de agricultură și economie
casnică. Din 1860, școala târgului și-a reluat cursurile sub îndrumarea
învățătorului Toma Apostolescu, originar din Slănic.Un moment de referință îl constituie anul 1869, când se pun
bazele învățământului de stat prin înființarea Școlii Primare Publice de
băieți. Primul învățător a fost Alexandru Slăniceanu, iar din 1872 au fost
admise și primele eleve. Dezvoltarea societății și introducerea obligativității
învățământului au condus, în 1874, la apariția unui al treilea post didactic,
ocupat de Elisa Tănăsescu, care va deveni ulterior directoarea Școlii de fete.Extinderea orașului a impus, la sfârșitul secolului al
XIX-lea, înființarea unor unități de învățământ și în cartierele mărginașe.
Astfel, în Prăjani și Groșani apar școli subvenționate de Primărie, iar în 1909
se construiesc noi localuri școlare moderne în zona centrală, destinate
băieților și fetelor, unde cursurile au început în anul 1910.Învățământul liceal la Slănic debutează în anii ’50, prin
mutarea unei clase de școală medie de la Vălenii de Munte, din cauza lipsei de
spațiu. În 1954 ia naștere Școala Medie Mixtă Slănic, care va funcționa inițial
în vechea clădire a Școlii de băieți. În 1962, instituția se mută într-un nou
local, construit din fonduri centrale, iar ulterior este extinsă prin
contribuția autorităților locale și a comunității. Pentru elevii proveniți din
localitățile învecinate au fost construite și două internate.Reformele educaționale din anii ’60 au adus generalizarea
învățământului gratuit și reorganizarea ciclurilor școlare. De-a lungul
timpului, liceul slănicean și-a adaptat structura și profilurile claselor în
funcție de cerințele societății, cunoscând perioade de transformare și
reorganizare, inclusiv funcționarea ca școală generală de 10 clase cu secție
serală.După 1990, învățământul liceal slănicean cunoaște o nouă
etapă de dezvoltare. Începând cu 1991, se reînființează secția de zi, iar
profilurile real și umanist sunt adaptate nevoilor societății contemporane. În
1999, instituția devine Grupul Școlar Slănic, oferind învățământ primar,
gimnazial, liceal teoretic și tehnologic. Din 26 octombrie 2010, unitatea
poartă numele Grupul Școlar „Șerban Vodă”, iar din septembrie 2012 revine la
titulatura de Liceu Teoretic

Semnificația siglei liceului

Sigla Liceului Teoretic „Șerban Vodă” are ca element central
vulturul bicefal, simbol al familiei Cantacuzino, Șerban Vodă Cantacuzino fiind
patronul spiritual al instituției. Cartea, prezentă în compoziția siglei,
reprezintă simbolul educației și al cunoașterii, purtând inițialele liceului și
anul înființării. Fundalul albastru sugerează calmul și serenitatea,
evidențiind totodată denumirea oficială a instituției: LICEUL TEORETIC
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC PRAHOVA.